2014, Islanda.
Sunt la o fermă unde se produce Hakarl. Adică rechin. Nu orice fel de rechin ci cel groelandez. Este o delicatesă islandeză, geamănul puturos al brânzei duhnitoare franțuzești, carne de rechin putrefact. De fapt pute a pipi nu a putreziciune. Trei nemți se aliniază în fața măsuței pe care este un borcan, acoperit, unde sunt bucățelele de carne de rechin, tăiate mic, miculițel. Arată ca un pumn de zaruri inspectate de comisia de supraveghere a activității cazinourilor.
Nemții înfig scobitorile în zaruri și le apropie, precauți, de nas. Nările Fridei freamătă și bagă trei pași cu spatele, ca un cal speriat când simte lupul dându-i târcoale. Fritz din dreapta e mai curajos, probabil vine din Germania de Est și-și amintește de mezelurile socialiste. Înghite bucățica de hakarl și apoi vâră repede 6 dumicați de pâine, încercând să-și înece greața.
Mi-a venit mie rândul, am o strângere de inimă când bag în gură prima bucățică de rechin.
Straniu, mă lasă rece. Mai iau una. Izul de pipi se stinge într-o amăreală ușoară. Nimic groaznic. Mă uit sfidător-arogant la nemții care mă privesc cu respect. Traiul în România te pregătește pentru multe delicatese marocane, franțuzești, vietnameze sau, iată, islandeze.
Dar de ce ai lăsa să putrezească rechinul, ca după, să îl mănânci? Proprietara fermei explică pe-ndelete că ăsta cu putrezitul e un mit. Rechinul groelandez trăiește cam la 2000 de metri adâncime, nu are rinichi și carnea lui este plină de amoniac. Când e proaspăt hăcuit, e atât de toxic încât ar trebui să-l arunci. Dar când stai pe o insulă unde ai puține surse de proteine, te gândești cam de 7 ori dacă e ok să arunci atâta carne și îți dai evidentul răspuns ”Păi și normal că nu”. Și ce-i de făcut? Pui o vorbă bună la bacteria care știe să extragă amoniacul din carne, îngropi rechinul cel puțin 30 de zile, pui pietre peste el și aștepți să împingă uriniciul afară. După 30 de zile, scoți hălcile de sub bazalt și le atârni la uscat.
Unde?
Uite în spatele curții. Găinile răscolesc pământul sub bucățile de rechin de care s-au lipit în moarte, milioane de musculițe, ca niște remore miniaturale. OPC-ul i-ar amenda instant dacă ar vedea ce se întâmplă. Dar OPC-ul nu ajunge aici.
Și dacă ar ajunge, i-ar trimite pe cei de la SANEPID să rezolve problema mirosului de urină.
Straniu cum adaptarea ne împinge să mâncăm lucruri extraordinare pe care modernitatea ni le scoate din dietă și apoi turismul le transformă în delicatese.
Asiatici ai căror strămoși nu s-au atins în viața lor de brânză, acum au dat de gustul ei și importurile de brânză franțuzească au crescut exponențial. Islanda este pe locul 2 în lume la consum de brânză, după Franța, cine ar fi crezut
Se spune că de la brânză visezi ciudat.
Dar de la rechin putrefact oare ce visezi?
Nemții, ca să le treacă scârba, dau pe gât, mulțumiți, niște shoturi de Brennivin, un soi de bitter amar ca iadul.
Cum vi s-a părut?
Oribil. Cum să spui că seamănă cu brânza franțuzească?
Surse foto: http://bit.ly/29tFLaG, http://bit.ly/29k10bA, ttp://bit.ly/29x305c
