Beijing, septembrie 2014.
Am mancat azi la piata lacuste si greieri prajiti si au avut gust bun. Eu tot ma gandesc ca daca aveam si un fondue langa, sa inmoi insectele in delicioasa branza topita, ar fi fost extraordinar. Dar nu am avut, e China.
Branza, barza, viezurele nu sunt prietenii chinezilor, altfel spus, branza continua sa fie nedorita la masa rasei galbene.
Straniu, pentru ca tocmai am citit un articol care spune ca cea mai veche branza din lume are 3800 de ani si a fost descoperita la gatul unei mumii in desertul chinezesc Taklamakan.
Mumia a fost ingropata cu un medalion format din bucati de branza, un soi de pachetel cu mancare pregatit de vii care sa ii potoleasca foamea in viata de dupa. Oamenii de stiinta, zice articolul, au analizat chimic branza de la gatul mumiei si au descoperit ca era facuta prin acelasi principiu de productie al kefirului, folosind Lactobacillus.
Adica era buna la digestie, mai buna decat scorpionul prajit, tras in teapa pe care nu m-am incumetat ieri sa il maninc.
Ma intreb cum se face ca un popor atat de curajos in bucatarie, care maninca orice taratoare, zburatoare, rozatoare, se teme de niste lapte fermentat si ce s-a intamplat acum citeva mii de ani in relatia de iubire cu branza pe care pareau ca o dezvoltasera chinezii antici de au inchis ambasadele si au renuntat la lactate.
Stiu, se spune ca au intoleranta la lactoza, dar ultimele studii arata ca doar 10% din populatie e afectata de problema asta.
Hm.
Pachetele de primavara cu telemea si porc 5 arome cu parmezan, as incepe cu o combinatie de gastronomie europeano-chineza si, incet, incet, as transforma China intr-un teritoriu dependent de branza.
Ce-or fi pus astia in lacuste, ca uite ce dracovenii scriu?
