Soarele a apus.
Nu are nicio importanta. Putea sa stea pe cer 78 de ore, putea sa apuna dupa 8. Sunt in Bangkok, orasul unde nu exista dimineata, seara, pranz, unde intri tanar si rumen si iesi scheletic si supt. Fetite de 12 ani si 13, de seama nepoatelor tale, incearca sa te seduca aratandu-si carnea tanara. Pe marginea strazii, dupa ce se lasa seara, apar din cutele noptii, baruri unde esti asteptat de aceste Circe adolescentine, sa cumperi pentru ele si pentru tine, bauturici ieftine sau scumpe. De fapt, nimic nu este scump aici. Fecioria, timiditatea, aroganta, vanitatea. Preturile sunt trecute cu marcare pe sticlele de alcool. Fetele sunt atat de tinere si atat de neinduplecate in dorinta lor sa faca bani incat renunti sa crezi ca sunt oameni. Nu sunt.
Sunt doar niste papusele care trimit bani acasa, undeva la 900 de kilometri distanta.
Mamele, ai zice, se dau de ceasul mortii. Se gandesc cum sa isi protejeze odraslele, cum sa le fereasca.
Nici vorba.
Ce te loveste la societatea tailandeza este eficienta.
Esti in capitala, fara bani. Cui ii pasa ca esti amanta generalului cutare? Ca nu mai esti virgina? Ce mare branza ca visul tau, din copilarie, nu mai poate fi implinit?
Te vei descurca fara probleme.
Cu bani.
Sirenele sunt peste tot. Le vad, ma vad, ma striga. Eu nu le raspund.
Fetele din Bangkok au voci ametitoare si zambere seducatoare.
Dar, in ciuda farmecelor lor, nu ma misca.
Sunt animale de prada, care au invatat sa fuga dintr-un loc in altul, ca o capusa, calarindu-si gazda.
Imi rup inima cu zambetele lor false.
Cumva, ma gandesc ca e normal ca nu mananca lactate. Tailandezi sau coreeni, japonezi sau indonezieni, sunt toti copii de sirene pentru care laptele nu inseamna maternitate ci promiscuitate.
O fata superba vine spre mine si cand se opreste langa imi dau seama ca e baiat.
La multi ani ii zic, e 31 decembrie 2008.
Sau 31 decembrie 1997.
Sau 31 decembrie 2001.
Printesele tailandezse raman la fel de eficiente si obsesiile noastre la fel de virulente.
:)))