Ce are urechi lungi si produce mii de euro?

Jurnal – Serbia, 2012

Drum minunat din Romania in Serbia.  Dar gol. N-am vazut niciun suflet, nicio masina, nici macar o vaca pe marginea drumului. Poti sa tragi usor filme post-apocaliptice in zona asta. Oameni, zero, tuneluri prin munte, o gramada. Imi pare rau ca nu le-am numarat. Sa nu uit sa caut pe Wikipedia, poate scrie acolo cifra exacta.

In mod normal m-as fi dus direct la Sremska Mitrovica, unul dintre cele mai vechi orase din Europa. Si nu sa vad unul din nenumaratele situri romane din imprejurimi (se pare ca le-a placut romanilor si aici cand au ajuns, dar nu chitaie nimeni despre asta ca la noi), ci sa cumpar branza de 10.000 de euro.

Dar cum va spuneam, nu ma duc direct la Sremska. Trec intai prin Belgrad sa-l iau si pe Holger, un vechi prieten neamt. El e cel care m-a avertizat de incercarea unui afacerist de a obtine monopol pe cea mai scumpa branza din lume: pule, o specialitate sarbeasca de branza din lapte de magarita. Se pare ca un magnat sarb s-a hotarat saptamana trecuta sa cumpere toata rezerva de pule pentru a fi vanduta numai in cadrul restaurantului personal. Specialitatea se fabrica in interiorul unei rezervatii naturale de pe langa Sremska Mitrovica, Zasavica Special Nature Reserve, o balta mare, populata cu nici un sfert din speciile pe care inca le gasesti pe la noi prin Delta.

In fine, Holger e inginer la cel mai popular retailer de mobila, asa ca trebuie sa-l astept pana la ora 17. Am de petrecut 3 ceasuri  in Belgrad, intr-un interval in care singurele localuri deschise, in afara de restaurante, sunt rakia
bar-urile. Niste incaperi de 4m pe 3m care contin doar un bar. Nu exista scaune. Nici nu ai nevoie de ele, rachiul la sarbi se bea ca ristretto-ul la italieni, intr-o secunda. Omul intra, da pe gat un paharel si pleaca in treaba lui. Sarbii nu trag de timp.

Acum stau cu o apa in fata si frunzaresc un numar al revistei Rolling Stone din ’97. Pe strada trec nenumarate femei frumoase. Numai femei frumoase. Dupa o vreme a parut ridicol ce se intampla, asa ca am inceput sa caut din priviri femei mai putin frumoase. Macar mai plinute. Nimic.

Lui Holger ii plac cuvintele romanesti articulate. Le pronunta incet, cu emfaza pe articol, dupa care se umfla de ras. E molipsitor. NebunULE. ElegantULE. TelefonULE. A stat 7 ani in Romania si inca mai rupe cateva cuvinte cu care ma intampina calduros.

Ajungem nemancati in Sremska Mitrovica. M-am abtinut de la rachiuri in Belgrad pentru ca trebuia sa conduc. Acum insa, nu m-ar deranja o slibovita. Din nefericire, totul e inchis in micul orasel. Comandam pizza la hotelul in care stam cazati pana maine. Asta e, lasam slibovita pentru alta data.

A doua zi, la ora 8 dimineata, suntem déjà la ferma in care se prepara cea mai scumpa branza din lume.

Ne ducem sa vedem magarusele, probabil cele mai fericite magaruse din lume. Sunt cam 100 si stau intr-un staul urias, cu mai multe incaperi. Se vede ca lumea le iubeste. Fetele care le ingrijesc si le mulg zi de zi le striga pe nume de pe margine. Stam si pierdem vremea povestind cu mulgatoarea sefa, o blonda cu umerii lati si buzele groase. Pare nemachiata si ii sta bine. O cheama Ana. Holger ii serveste cele mai interesante anecdote cu nemti. Holger e foarte bun la facut oamenii fericiti.

100 de magarite nu pare prea mult, dar e o herghelie indaratnica. E nevoie de 25 de litri de lapte de margarita sa faci un kilogram de branza, si nu se pot mulge automat. E greu sa mulgi magarita. Trebuie om specializat pentru asta. Bineinteles, niste fotomodele si ex-fotomodele se ocupa de muls.

Sa trecem si la branza! Pot sa gust? Sigur. Poate sa guste si Holger? Sigur. Se ia cu pipeta putina branza si se pune pe o lamela de pe care trebuie sa o lingi. N-am inteles mare lucru. E afumata si sfaramicioasa. Holger e totusi multumit. A facut-o si p-asta.

Cu 10.000 de euro n-am sa cumpar un camion cu branza, ci doua kilograme. Da, da, 1 kilogram costa  5.000 Euro.

In cele din urma, mi se livreaza cele doua kilograme de branza intr-un recipient metalic presurizat. Ar putea sa fie si plutoniu aici. Plecam fericiti cu  branza in portbagaj si cu Ana pe bancheta din spate. Noi ne-am oferit s-o ducem pana la Belgrad, ea s-a oferit sa ne duca la o petrecere pe marginea apei. Dupa cum ziceam, unii oameni se pricep sa faca alti oameni fericiti.