2011, mai, Sardinia.
Plec spre Porto Pino, unde uriase dune de nisip alb cresc la marginea marii. Soseaua trece printre munti, acum te-nclini pe dreapta, acuma joci pe stanga. Toate satele cu nume cu x, nicio legatura cu italiana peninsulara.
Mi-a spus Tiziano ca nu-ntelege o iota din italiana vorbita in Sardinia dar nu l-am crezut. E normal sa fie o limba diferita, in definitiv sarda este un foietaj de spaniola, catalana si nuragica.
Nuraghi au fost primul popor care a ocupat insula pret de sute de ani dar incet, incet au fost alungati de fenicieni care au pierdut-o insa in favoarea Cartagenei care, la randul ei, a scapat-o in plasa cu capturi de razboi a Romei. Cateva sute de ani mai tarziu, insula a fost postita intre Pisa, Genova si regatul Aragonez pentru ca in 1479 sa fie ocupata de spanioli. 400 de ani de paella s-au terminat abrupt odata cu scurta ocupatie austriaca, in desfasuratorul spectacolului secolului XIX intrand batalii cu francezii lui Napoleon si, intr-un final, alipirea la Italia mama.
Opresc la Paula, bologneza patroana a pensiunii Luna sulla duna. 
E casatorita cu un francez care face mobila speciala pentru hoteluri la Paris si face naveta in fiecare uichend, Paris-Cagliari-Paris-Cagliari. E plin de expati in Sardinia – spune Paula-nemti, suedezi, olandezi, englezi si francezi. Romani aveti?
Nu din ce stie ea.
Dunele sunt la 3 kilometri de noi si ma fac sa ma gandesc la cartile tineretii, la Dune si Paul Atreides calarind viermi de nisip.
Si daca tot am zis viermi, Paula pune masa, o extraordinara piesa de gastronomie sarda: Casu Marzu.
Adica branza putrezita plina de larve vii de viermi, care se misca translucizi pe bucata de branza.
-Poti sa ii dai jos sau poti sa o maninci cu tot cu ei, imi spune Paula absolut degajata.
Dar, daca vrei sa ii pastrezi pe branza, trebuie sa pui o mana peste ea atunci cind o bagi in gura pentru ca larvele pot sa sara si 10-15 centimetri.
Imi vine sa vomit dar cumva curiozitatea bate criza de bila, curat viermii si incerc sa fac conversatie fina. De ce puneti larve pe branza si ce fel de larve sunt?
Paola spune ca este nevoie de musca de branza sa isi depuna ouale in pecorinoul sardinian ca ajute la fermentarea superioara a branzei. Sunt mii de larve intr-o bucata de casu marzu si fiecare elimina un acid care descopune grasimile din pecorino, inmuindu-l. Daca larva a murit, nu maninci branza, e clar ca ceva nu e in regula. Daca insa populatia de viermi da o petrecere, cam cum se intampla pe bucatica mea de casu marzu, atunci e de bine.
Gust infrangandu-mi dezgustul.
E straniu de searbada fata de ce ma asteptam. Are gust de oaie si o usoara senzatie de putrezeala. Nimic grav.
Mai primesc o bucata si las homeleși viermii de pe ea.
Peste drum, pe un perete, scrie Sardinia nu e Italia si tot ce ma inconjoara a complotat sa ma convinga ca asa e.
(Surse foto: www.lalunasulladuna.com; en.wikipedia.org/wiki/Casu_marzu; www.caladeipini.eu/en-en/portopino.html)
