Aventurile lui Toni

Eroul faimos si anonim

Downtown of Melbourne at night, Yarra river

Jurnal – Australia, Februarie 2013.

Imi spunea maica-mea ca sunt unii oameni care, indiferent ce ating, transforma in aur. Pana acum eu am cunoscut doar d-aia care schimbau vinul in otet si diamantul in sticla pisata. David insa e unicornul despre care vorbea maica-mea. Vine dintr-o familie modesta din Hobart, cel mai mare oras al Tasmaniei, s-a lasat de facultate dar, pasionat de matematica, probabilitati si jocuri de noroc a facut o avere uriasa din pariuri pe care nu si-a ingropat-o romaneste, intr-un viloc de neam prost ci a folosit-o ca sa finanteze crearea MONA. Muzeul care a scos din foame si din letargia de oras provincial Hobartul punindu-l pe circuitul avangardei artistice mondiale alaturi de Tate Modern sau Guggenheim.

Fara gluma sau exagerare.

Deci, sa recapitulam: un nene care e bun la pacanele si ruleta, colectionar de arta, se apuca de unul singur, fara ajutor de la stat, sa construiasca cel mai spectaculos muzeu din Australlia, care e plina de muzee absolut spectaculoase. Si reuseste.

museum_entry_Mona

Intrare muzeu Mona

MONA nu este doar un muzeu, este fata Australiei care nu are istorie si atunci isi construieste una.

Pe linga muzeu, spatiul e completat de podgoria Moorilla si de beraria artizanala Moo. Mai are o scena unde se tin vara australa concerte, restaurante, baruri, cafenele si locuri de cazare si, desigur, un ferryboat care pleaca din portul de unde primii exploratori australieni au navigat inspre Antarctica.

Ma sui pe ferry, stau calare pe o oaie de plastic, trec pe linga o topitorie de zinc din care ies aburi albi si imi spun ca as vrea sa il cunosc pe David. Ca, desi nu stie, este eroul meu.

Unicornul.

Dar, ca orice om bogat care este probabil eroul atator oameni ca mine care au venit sa ii vada muzeul, este pazit de cerberi. Iar unul dintre ei este Delia. Cred ca este romanca. Are o tafna greu ascunsa si o ironie gratuita.

II spun ca as vrea sa il cunosc pe om, sa ii strang mana. Ii spun cine sunt, ca sunt artist in branza si nu intentionez sa irosesc timpul lui David. Doar sa il salut, sa il intreb care este probabilitatea ca eu sa pot sa transform in aur tot ceea ce ating.

Nimic. Niciun zambet. Nicio sclipire in ochi.

Marasesti, Oituz, nume de tigari si de lupte pierdute cu oameni antrenati sa blocheze orice incercare de umanitate.

Imi jur ca niciodata, dar niciodata, nu o sa am la Delaco oameni care sa tina consumatorul departe de mine.

Si niciodata nu o sa iau asistenta personala o femeie. Si nu o romanca.

O sa angajez un italian, batran, un pensionar care se simte bine cind vorbeste cu oamenii.

Un Federico, un Marco, un Luca.

Ma plimb prin muzeu dar sunt furios si cu greu ma adun spunindu-mi ca nu merita.

Ca oamenii sunt frumosi si daca nu ii vezi de aproape.

In cinstea ta David!-spun si ridic un pahar de Pinot Noir de la Moorilla.

Ma duc acasa sa construiesc si eu muzeul ciobanului roman. Pe Gigi cred ca il conving sa se bage.

Ma intreb insa cine o sa o joace pe Miorita?

(sursa poze: http://www.abc.net.au/news/2015-09-15/david-walsh_0.jpg/6776108;

http://www.mona.net.au/)

07.03.2016 6

Comentarii (6)

    • Spune-ne si noua! 🙂
      E simplu Maria – la 4 cutii de Branza Pufoasa cu manson promo, ti-l alegi din galerie si al tau e! Il primesti acasa prin curier! Week-end frumos!

Dă-i un răspuns lui Dana, Fan Branza Optimist Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 + 10 =