Confesiuni

Juniorul meu

Poza Toni Jr_SmallIuliana e prietena mea de 30 de ani. 

Este asistenta care a avut grija de mine la Urgente cand am fost adus in 1985 cu peritonita. E genul de femeie care nu inceteaza sa fie asistenta cind isi da uniforma jos si paraseste spitalul. Are grija de tine, vegheaza sa-ti iei pastilele si sa fii sanatos cu orice pret. Cu pretul independentei tale, cu pretul linistii tale, cu pretul fericirii tale. Da-o dracu de fericire, aia e trecatoare, sanatatea e importanta. Sanatatea si vesnicia.

“O sa ajungi singur la batranete Toni, o sa ajungi singur si nimeni nu o sa aiba grija de tine, nimeni nu o sa-ti dea o canita cu apa. O sa mori singur Toni, singur si trist. Fa un copil Toni.”
Asta era punctul in care imi sare tandara. Copiii nu sunt o investitie care sa te fereasca de batranetea traita in azil. Dumnezeu nu a apucat mana aia de lut din care l-a modelat pe Adam pentru ca s-a gandit ca micutul o sa-l scoata la poarta la batranete. Sau o sa-l duca la spital sa-si faca dializa.
Nu Iuliana. Copiii se fac din chemare. Ca facultatea de arte, ca o calatorie in jurul lumii. Nu e o datorie. Este o bucurie. O onoare. Cel care va ocupa trupul pe care tu si mamicuta lui l-ai creat pentru el nu are vreo datorie sa te serveasca la batranete, sa te hidrateze sau opereze.
Tu l-ai creat dar nu ai niciun fel de proprietate pe carnea aia care a crescut in tine asa cum nu ai nicio proprietate pe lumina soarelui sau pe fotosinteza frunzelor sau pe cintecul balenelor.
Toate sunt miracole la care esti spectator si participi cu aplauze. Bucura-te ca esti in sala Iuliana!! Locurile sunt limitate.

30 de ani de sfaturi de la Iuliane, Irine, Marii si Raluci m-au adus aici. M-am ferit de copii, m-am ferit sa fiu tata de frica de a nu deveni cap, director, boss, carmaciul familiei. Ajunge ca sunt capul, directorul, carmaciul firmei. Nu mai vreau.

Canita de apa pare departe. Si nici nu mi-e groaza ca o sa se spuna despre mine ca am facut umbra pamintului degeaba. Realizarile mele sunt cuantificabile, nu atarna de ADN-ul progeniturii, nu depind de notele plodului la scoala.Toni si Toni JR_small
Asa credeam pina l-am intilnit pe Tudor. Tudor aka Toni Junior, copilul care nu este al meu dar care as vrea sa fie al meu. Nu ca sa imi dea o canita de apa la batranete ci pentru ca simt in el tot ce este bun in mine. Curiozitate si ambitie, bunatate si ingeniozitate, un pic de inocenta si foame de aventura.
Toni Junior e frumos asa cum as vrea eu sa fi fost, asa cum as vrea eu sa ramin in amintirea celor care ma cunosc.
Oare ce cred oamenii despre mine? Oare ce-o sa zica atunci cind nu voi mai fi?
Pentru prima oara ma gandesc la vesnicie, pentru prima oara inteleg reproducerea ca pe o sonda spatiala incarcata cu genele tale pe care o trimiti in viitor, sa calatoreasca milioane de ani lumina, sa te poarte pe tine, nemuritor prin univers.
Toni Junior mi-a oferit asta. Cel mai frumos sentiment din lume. Sunt indestructibil.

Iuliana, nu ai avut dreptate. Lumea nu trebuie sa fie a ta ca sa simti ca iti apartine.

Il puteti vedea pe Toni Junior in cea mai frumoasa campanie publicitara pe care am facut-o pina acum: Pufosenii de la Pufoasa. Aici.

semnatura TONI 3

05.02.2016 8

Comentarii (8)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

18 − 17 =